Inteligență conceptuală și animată
Când teoreticienii IA scriu despre inteligență, ei pleacă adesea de la presupunerea că există o singură formă de inteligență: genul de inteligență analitică care este măsurată într-un test de IQ și a permis speciei umane să domine restul lumii naturale – și tipul în care AI amenință acum să ne depășească. Comunitatea AI nu este singură în această prezumție – este împărtășită de majoritatea oamenilor din lumea modernă și formează o parte centrală a concepției mainstream despre ceea ce înseamnă a fi o ființă umană. Când Descartes a declarat „cogito ergo sum” – „Gândesc, deci sunt” – punând bazele intelectuale pentru gândirea filosofică modernă, el dădea glas unei prezumții conform căreia facultatea gândirii conceptuale era caracteristica definitorie a umanității, deosebindu-se umanitatea de toate alte ființe vii. Animalele, conform lui Descartes și a majorității oamenilor de știință de atunci, au fost simple mașini care acționau fără subiectivitate sau gândire.[2]
Cu toate acestea, facultatea de conceptualizare umană, oricât de puternică este, este doar o formă de inteligență. Există o altă formă – inteligența animată – care este o parte integrantă a cunoașterii umane și pe care o împărtășim cu restul vieții de pe Pământ.
Dacă înțelegem inteligența, așa cum este definită în mod obișnuit, ca fiind capacitatea de a percepe sau de a deduce informații și de a le aplica comportamentelor adaptative, inteligența există peste tot în lumea vie. Este relativ ușor să-l vezi la mamifere cu funcționare înaltă, cum ar fi elefanții, care pot comunica prin infrasunete pe sute de mile și pot efectua ceea ce par a fi ceremonii peste oasele rudelor moarte; sau în cetacee care comunică în „limbi” sofisticate și despre care se crede că „bârfesc” despre membrii comunității care sunt absenți.[3] Dar inteligența animată extinsă a fost identificată și în plante care, pe lângă propriile versiuni ale celor cinci simțuri ale noastre, folosesc și alte cincisprezece moduri de a simți mediul înconjurător. Plantele au sisteme de semnalizare interne elaborate, utilizând aceleași substanțe chimice, cum ar fi serotonina sau dopamina, care acționează ca neurotransmițători la oameni; și s-a dovedit că acţionează în mod intenționat și intenționat: au memorie și învață, comunică între ei și chiar pot aloca resurse ca comunitate.[4]
Creșterea explozivă a puterii AI prezintă omenirii un risc existențial. Pentru a contracara acest risc și pentru a redirecționa potențial traiectoria civilizației noastre, avem nevoie de o înțelegere mai integrată a naturii inteligenței umane și a cerințelor fundamentale pentru înflorirea umană.
Inteligența animată poate fi deslușită chiar și la nivel celular: o singură celulă are mii de senzori care ies prin membrana sa exterioară, controlând fluxul de molecule specifice, fie trăgându-le înăuntru, fie împingându-le afară, în funcție de ceea ce este necesar. Celulele utilizează mecanisme de semnalizare reglate fin pentru a comunica cu ceilalți din jurul lor, trimițând și primind sute de semnale în același timp. Fiecare celulă trebuie să fie conștientă de sine ca sine: ea „știe” ce este în interiorul membranei sale și ce este în exterior; determină ce molecule are nevoie și care să arunce; știe când ceva din el are nevoie de reparare și cum să-l facă; determină ce gene să exprime în ADN-ul său și când este timpul să se dividă și astfel să se propage. În cuvintele filozofului biologiei Evan Thompson, „Unde există viață, există minte.”[5]
Odată ce, totuși, recunoaștem că oamenii posedă atât inteligență conceptuală, cât și inteligență animată, acest lucru ne poate transforma simțul identității ca ființă umană. Cele mai apreciate calități umane, cum ar fi compasiunea, integritatea sau înțelepciunea, apar nu numai din inteligența conceptuală, ci dintr-un amestec complex de gânduri, sentimente, intuiții și senzații simțite integrate într-un întreg coerent. Învățând să ne acordăm în mod conștient la semnalele evoluate ale conștiinței noastre animate, putem dezvolta o inteligență integrată: una care încorporează atât conceptual, cât și animat pe deplin în propria noastră identitate, valori și alegeri de viață.
Odată ce îmbrățișăm propria noastră inteligență animată, este firesc să ne îndreptăm atenția spre exterior și să apreciem inteligența animată care emană de la toate ființele vii. Recunoașterea domeniului nostru de inteligență comun cu restul vieții poate duce la un sentiment puternic de a fi strâns conectat cu lumea animată. Dacă inteligența conceptuală este un vârf cognitiv de specializare care ne deosebește de alte animale, este inteligența noastră animată care se extinde pe tot restul terenului existenței, invitând o colaborare comună cu întreaga viață.
S-a spus uneori că ceea ce este necesar pentru a uni omenirea este o amenințare comună flagrantă, cum ar fi o ipotetică specie extraterestră ostilă care sosește pe Pământ și ne amenință cu dispariția. Poate că acel moment este pe cale să sosească acum – cu o inteligență extraterestră care iese din propriile noastre mașinațiuni. Dacă există o speranță reală pentru un viitor pozitiv, va rezulta din înțelegerea noastră că, în calitate de oameni, suntem atât ființe conceptuale, cât și ființe animate și suntem profund conectați cu toată viața de pe această planetă prețioasă – și că, împreună, avem capacitatea de a ne dezvolta o civilizație cu adevărat integratoare, una care stabilește condițiile pentru ca toată viața să înflorească pe un Pământ regenerat.
